Nu e de la noi
Într-un sat pe-o cararuie
Lânga cârciuma lui State
Trei femei stateau de vorba
Trei lelite, trei surate
Si uitându-se-n tarâna
Cu patrundere destula
Masurau un bot de carne
Care semana cu o... bula.
- Fa Marie – zice Safta
Sa tot fie a lui Tanasa?
- Nu e lele, ca o cunosc eu
Ca are cerc si-i noduroasa
- Poate a lui Dragan?
- Da de unde
Zice Tinca cu-nfocare
Caci a lui Draganm e groasa
Si are o dunga pe spinare.
- Poate este a lui Hâncu?
- Nu se poate sare Lina –
A lui Hâncu-i nazdravana
Si vânjoasa ca prajina
Si apoi Hâncu de vreo luna
E la Vidra, la mosie...
- Dar, a cui sa fie oare?
Doamne, doamne a cui sa fie?
Cum stateau nedumerite
Cercetând cu anevoie
A trecut chiar pe-acolo
Primareasa, doamna Zoe
- Ce faceti pe-aicia?
- Uite stam cu mintea ravasita
Si nu stim a cui sa fie
Bula asta oropsita?
- Nu e nici a lui Vasile!
- Nici a lui Marin Cucui!
- Nici a lui Grigore Zgaiba?
- Nici a lui Mihalcea nu-i!
Primareasa o priveste
Si raspunde raspicat
- Bula asta, fa lelite,
Nu e de la noi din sat!
