Mac Mac de Ion Pribeagu

[valipet]

Mac-Mac

in tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin de lume anonima
De barbati si de femei,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,
Dur, rotund si voinicel
Parca ar fi sculptat cu dalta
Lui Rodin sau Praxitel.
Dupa ea, se urca un tânar –
Tip donjuan sadea,
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata,
L-a privit cu mult temei,
insa tot mai mult magarul
Se indesa in ... viata ei.
Ca deodata cuconita
Nu s-a mai putut abtine
Si i-a spus:
- Asculta june,
Nu te simti sau nu ti-e bine?
Ce te indesi ca la pomana
Când nici nu stiu cine esti
Cu metode de astea brute
Crezi ca ai sa ma cuceresti?
Afla ca sunt doctorita –
Chiar de nu m-arata fata
Eu am taiat toata viata!
Ca de mai m-atingi odata
Peste trup sau peste brate
Ti-o tai jos in bucatele
Imediat si-o dau la rate!
Iar femeile – vreo zece –
Din tramvaiul cel sarac,
incepura toate odata:
Mac, mac, maca, mac!