Naufragiu de Ion Pribeagu

[valipet]

Naufragiu

Dupa un naufragiu, cumplit
Ce i-a scufundat in ceata,
Sase marinari nevolnici
Care-au mai scapat cu viata
innotând si zi si noapte
Peste apa plumburie
Fura azvârliti de valuri
Pe o insula pustie.

Trei luni s-au hranit cu ierburi
Si cu pesti gasiti la mal
isi facura si-o coliba
Si traiau original
Nu le lipsea nimica
Ba ades le prisosea.
Aveau ierburi, hrana, apa.
Doar femeia le lipsea.
Rabda omu-o luna, doua,
Mai te-agiti, te consolezi,
insa când te-ajunge jalea
Mai ca-ti vine sa turbezi.
Dar intr-o zi, pe-un rest de barca
Ce-a ramas numai crâmpeie
Peste malul abrupt deodata
Fu zvârlita o femeie.
Una singura si goala
Si frumoasa, o ispita
???
???

Marinarii toti zarind-o
Navalira-n goana mare.
Care de care mai degraba
S-o apuce la strâmtoare.
Ea vazându-se-n pericol
Ridica un brat in sus
Si cu-n gest de curtezana
Marinarilor le-a spus
- Ho! Nebunilor, salbatici
Nu va repeziti pe alee.
Tineti seama de un lucru:
Nu sunt swaiteer, sun femeie!