Mintenas de Ion Pribeagu

[valipet]

Mintenas!
Soarele aprins si rosu
S-a-mbracat intr-o tartana
si-a incins c-un briu de aur
Toata zarea ardeleana.
Din gradini uitate, pomii
isi resfring noian de ramuri
Peste case mici si albe
Cu ghivece pe la geamuri.
Pe intinsele ogoare
Trece-alene un pastor
Cu o turma de mioare
si-un dulau in urma lor.
si-a purces Titoc Minjoala
Cu Vladut, in spre oras
Sa-si mai ieie cite-o toala
Pentru iarna, mintenas.
Cam slabut e baietasul,
Dar voinic si trancalau
si dintre copii nu-i altul
Mai mintos in Besfalau.
stie carte, o gramada,
Cum si cintece, buluc,
si-a invatat pe dinafara
Trei balade de Cosbuc.
Cum treceau de dimineata
Pe cararea din prisaca,
Linga-o palma de verdeata
Au vazut pascind o vaca.
-Ia sa-mi spui, tatuca draga –
Zice Vlad, mirarei prada –
Ce dihanie e asta,
Cu picere si cu coada?
- Apai, nu te uiti, odrasla,
Ca-i o vaca a nu stiu cui?
si sa-ti intre in cap ca vaca
Este soata boului !
- Cum, si boii se insoara?
Al intreba Vlad trufas –
si-a raspuns Titoc Minjoala:
-Numai boii, mintenas!